rpw...

my favorite video and song of you- "freedom"... i just love it and i agree with every word in it...

tacere...

exista momente cand tot ce-ti ramane sa faci este sa taci...deci taci...

interviu cu marea...

aseara m-am plimbat pe malul marii si la un moment dat mi s-a parut ca sopteste (bolboroseste) ceva...eram cam suparata si incercam sa ma linistesc...cred ca asta incerca sa faca si marea...ea ramane mereu singura mea aliata, mama mea dintotdeauna, care m-a nascut in toate vietile...asta incerca sa spuna: "fii tare, nu te lasa calcata in picioare, tu poti mult mai mult, nu te uita la ei!" si a reusit sa ma imbarbateze...a doua zi am luat-o de la capat cu un nou elan...

de moarte...

astazi am auzit de o moarte...de cate ori auzim asa ceva ne intoarcem mereu la acele ganduri negre...propun sa ii atribuim o alta culoare mortii, in inchipuirea noastra...de exemplu, albastru, adica de ce n-ar fi moartea albastra? pentru ca albastrul e prea strans legat de cerul senin al verii, care n-are nici o legatura cu moartea?si daca noi cand murim ne pierdem in acel albastru infinit?eu zic sa ne mai gandim si poate vom gasi si alte culori pentru aceasta abstractiune anihilanta...

sa scriu?

daca ma gandesc ca trebuie sa scriu

n-am s-o fac niciodata

asa ca mai bine ma inarmez

cu o asa-zisa indiferenta

fata de voi care oricum

nu ma cititi

atat de devreme

pentru ca stiti ca nu

ma pot exprima

in cuvinte de voi

intelese...

o picatura pe geam

ma uit la o picatura de apa pe geam

e nehotarata- nu stie daca

sa curga sau sa ramana

impietrita-n clipa

sta putin se gandeste si

o ia putin pe ocolite

si nu poate nega hotararea

de a curge incontinuu

pana la sfarsitul geamului...

am trait...

da, am trait si eu povestea aia de iubire din care imi era frica sa ies, ca as fi ramas iar singura...si am retrait-o apoi iar si iar, din aceeasi dorinta de implinire, dar am esuat...nu era el cel dorit, sau cel potrivit...n-a fost niciodata si eu totusi l-am trait...timp pierdut? experienta castigata? cred ca nici una, nici alta...dar nu mai conteaza acum...am ajuns la o concluzie pe care o stiam si inainte de traire...ca nu se merita, dragostea nu exista, ea este doar o inselaciune a vietii, cu un singur scop: al procrearii...cred ca mi-am ratat si acest destin!

nu gandi

da, nu gandi niciodata ca scrii, gandeste ca faci ceva firesc ca respiratul...pentru ca daca iti formezi in creier acea imagine abstracta despre tine scriind pentru un cititor ireal( dar atat de suprem pentru tine), daca faci asta, vei fugi mereu de ceea ce ar trebui sa faci, vei fugi de ceea ce esti de fapt, de tu-ul real...

curios

curios lucru, dar azi nu pot sa ma identific cu vremea de afara...ploua, dar eu nu simt ca ploua..pentru mine face orice altceva(ninge, sta), dar nu ploua...pe vremea asta ma apuca tristetea, stii spleenul bacovian...dar azi eu nu sunt trista...e ceva mai tare decat vremea in mine....e ceva ce se poate intalni numai acolo sus, langa ciocarlii, in cerul acela pe care eu il vada acum proiectat in baltile ploii pe care nu o accept...

lasa-ma (frammenti di autenticita)

dar lasa-ma, te rog lasa-ma sa-mi spal lucrurile cand simt eu ca trebuie s-o fac, sa-mi curat camera cand vreau, sa ma schimb cand simt c-am putrezit deja si sa fac totul asa cum am eu chef sa-l fac, nu cand imi zici tu, vreau sa scap de vocea asta care-mi piseaza creierii , nu stiu cum sa scap de ea, ma anuleaza, pentru ca e atat de imperativ sa fac tot ce-mi spune ea...

ma simt atat de bine....

ma simt atat de bine cand nu stiu nimic din ce se intampla in jurul meu...dar mereu se gaseste cate cineva care sa-mi spulbere iluzia...ca as putea sa exist si fara sa stiu...adica la ce mi-ar folosi sa stiu atatea lucruri despre ninsoare, despre X care l-a ucis pe Y in satul Z , despre? mie mi-e bine cu mine si asa vreau sa raman, are cineva ceva de obiectat? tocmai mi-am turnat o doza mare de vin ca sa-mi anuleze psihoza asta de duminica...

Eu-cea de azi

Nu mai sunt eu cea care

plange dupa fiecare infrangere

e o Alta ce mi se substituie

Suferinta e aceeasi

doar eu nu mai sunt...eu...

psihotic

trebuie sa fii psihotic

ca sa rezisti in viata

trebuie sa fii psihotic

sa realizezi ca totul

nu se opreste aici...

cred tot mai mult ca meseria pe care ti-o alegi si pe care o practici isi pune o amprenta vizibila asupra personalitatii tale de om...cred ca din cauza ca imi place sa ma consider scriitoare (desi n-am publicat niciodata nimic), ma trezesc recitand din personajele mele (eurile mele din text) si inscriind discursul textual in cel real...si ma mai mir ca oamenii ma cred ciudata(cel putin)...ma comport exact ca un actor care, pus in anumite situatii reale, nu se poate adapta si recita mereu din rolurile bine invatate, adaptandu-le(crede el) la realul care nu poate fi negat...si ce sa fac atunci? spuneti-mi voi, cititorii mei (daca existati)...

m-am hotarat sa renunt de bunavoie si nesilita de nimeni la toate datele mele existentiale, in afara de nume si data de nastere(pe care nu le pot schimba)...in rest le repudiez pe toate, n-am nevoie de ele si stiu ca nici nu-mi fac bine, asa ca la ce bun sa le pastrez?Nu ma mai recunosc, da, cu siguranta ca m-am schimbat si nu mai poate fi nimic ca inainte...

si totusi mai zboara pasari pe cerul asta intunecat de februarie...da, in cerul asta incarcat de eter inca mai zboara pasari! le vad dar nu le pot atinge, decat poate daca incerc sa-mi ating retina...

incep sa am o tot mai mare disponibilitate pentru scris...ceea ce e bine...nu mai am acea spaima de faptul ca nu ma va citi nimeni sau poate ma va citi cine nu trebuie...mi-e de ajuns ca scriu...si ca ma face sa ma simt mai bine, mai implinita...si cel mai bine imi e cand scriu despre nimic, ca acuma...

nebuna de legat

cred din ce in ce mai mult ca am devenit un monstru...m-o fi chinuit cineva in copilarie, cum zicea cineva? Nu stiu, chiar nu-mi amintesc...dar e clar ca zdravana nu mai sunt(de parca as fi fost vreodata)...sunt prea "strega" si "sono troppo avanti...di tutti"...oppure loro o sono avanti di me..chi puo saperlo?

adica omul imi spune ceva si eu i-o retez dinainte ca stiu ce o sa ma intrebe si am dreptate....chiar stiu...strega? da de unde...e doar o buna cunoastere a persoanei in cauza...

adevarul e ca ma comport ciudat....trebuie sa-mi revin inainte de a fi prea tarziu...

oare orice poet e egoist prin definitie, sine qua non? Si cand te gandesti ca se da mare filantrop..."Vanitatea e pacatul meu favorit" (Devil`s advocate). Dar exista o diferenta intre "vanity" & "egocentric"...